Pedeapsa aplicata copiilor

Domnule doctor , apelez la serviciile dumneavoastra pentru ca sunt disperata , nu mai stiu ce sa mai fac. Am un baiat de 16 ani si jumatate care nu numai ca nu ma asculta , a ajuns sa fuga de acasa , sa ia lucruri din casa si sa le vanda , sa se drogheze , bea si are un anturaj de baieti si fete nepotrivit. Trebuie sa va spun ca minte foarte mult . Am incercat , cand era mai mic , sa-l pedepsesc in toate felurile de pedeapsa . Dar nu numai ca nu m-a ajutat ci el s-a intarit pentru o perioada scurta reuseam sa il disciplinez , dar dupa s-a intors la obisnuintele lui vechi, pana am ajuns la starea aceasta de acum . nu mai stiu ce sa fac , va rog sa ma ajutati. Mentionez ca sunt divortata de mai multi ani si il cresc pe copilul meu singura , fara nici un ajutor din partea fostului sot si a familiilor noastre.
Draga doamna Elena (nume fictiv), o sa folosesc aceasta problema care mi-ati adus-o si o sa pun accent pe termenul de pedeapsa.
Pedeapsa este un instrument al societatii , al grupei majoritare ori a omului cu putere (ori intr-o familie nucleara , omul autoritar in acea familie ) pentru a obtine ce vrea el si sa conduca lucrurile cum il duce capul . Omul de rand , cand traieste intr-o societate , are nevoie sa asculte si sa accepte legile si ordinele publice . Devierea din ordinul public duce la o pedeapsa , cum ar fi pentru ca omul sa primeasca aceasi lege , norme si valori , societatea il sanctioneaza cand simte ca nu merge pe drumul ei . Skinner , psihologul care a dezvoltat psihologia comportamentala cognitiva , spune ca necesita un stimulent ca sa distruga o reactie a omului si in cazul acesta stimulentul se numeste pedeapsa (partea opusa la acelasi stimulent negativ-pedeapsa- este termenul de sprijin, „la fiecare lucru bun pe care omul/copilul il face , primeste un cadou, un stimulent, o recompensa ”, lucru care reuseste sa creasca aceleasi tendinte pozitive.)
Problema in teoria lui Skinner este ca s-a observat , in sec. XXI ca a avut dreptate partiala cu stimularea negativa (pedeapsa) si dreptate totala cu stimulentul pozitiv(recompensa) . In prima faza acest stimulent care creeaza o durere fizica , psihica poate sa il aduca pe om/copil sa isi schimbe directia , dar cercetarile arata ca din momentul cand s-a aplicat pedeapsa de mai multe ori , ea a devenit inutila , copilul/omul s-a facut imun la aceasta pedeapsa , fiind nevoie de a ridica puterea pedepsei ,lucru care a creat , la urma urmei , o stare de nepasare totala a omului fata de legea si ordinele publice si de aici s-a creat persoane cu tulburari psihopatice si sociopatice .
Trebuie sa facem o distinctie intre pedeapsa si abuz. In cazul pedepsei exista o explicatie obiectiva , pe cand la abuz nu exista nici o explicatie obiectiva, totul se bazeaza pe subiectivitatea omului care pedepseste , pe linia lui personala si pe starea lui psihica .In asa fel ca daca vine o persoana plina de frustrari de la servici , dupa ce seful lui l-a frustrat prin comportamentul autoritar, vine nervos si arunca frustrarile lui asupra copiilor sau a sotiei fara sa fie o explicatie si sa fie o coerenta intre pedeapsa si fapte.
Pedeapsa este vazuta foarte puternic din momentul cand s-au creat religiile . In Biblia veche se observa cata importanta s-a dat termenului de pedeapsa fata de omul potrivit .Faptul ca Adam si Eva au fost izgoniti din Rai , datorita curiozitatii lor si devierea lor din rugamintea dumnezeiasca , sa nu manance din marul desteptaciunii , Dumnezeu le aplica o pedeapsa . Asa este vorba si de relatia intre fratii Cain si Abel, cand Dumnezeu ii aplica lui Cain o pedeapsa foarte puternica .El trebuie sa umble din loc in loc si nu mai are voie in tara lui si mai apoi ii pune un semn in frunte ca toata lumea sa stie ce a facut.
Aproape , toate evenimentele petrecute in Biblie sunt legate de greseli ale poporului fata de Dumnezeu si fata de ei insusi si pedepsele primite.Asta inseamna ca pedeapsa a devenit una din cele mai semnificative lucruri in dezvoltarea omeneasca si socializarea omului si dezvoltarea etica si morala a omului.Intr-adevar , putem sa vedem in istoria omeneasca aplicari ale pedepselor in perioada greaca , in perioada romana si in perioada medievala .Faptul ca incercau grupa care domina societatea sa aplice socializarile ,iar cand nu reuseau si persoanele deviau, se aplicau pedepse foarte grele , ca de exemplu: rastignirea , bataie cu pietre in public , arderea pe rug , spanzuratoarea in public etc .
Sunt cateva feluri de pedepse :
1.Pedeapsa fizica , cum ar fi bataia , biciuirea
2.Pedeapsa prin privarea de somn, mancare sau acordarea de prea multa lumina si tot felul de sisteme ce presupun derutarea omului pedepsit.
3.Pedeapsa psihologica , cum ar fi abuzul , lipsa de afectivitate , necomunicare
4.Lipsa de libertate (inchisoarea)
5. Pedepsele prin amenzi
6. Pedeapsa –stagnarea la locul de munca , neavansarea in grad.
Scopurile pedepsei :
1.De a crea un echilibru intre fapta si rasplata , ori cum se spune in biblia veche de a crea o pedeapsa sub denumirea de ochi pentru ochi etc .
2. Preventia , prin inchiderea la inchisoare si scoaterea in libertate , prin acest lucru el nu mai poate face lucrurile aceste / permisul suspendat .
3. Pedeapsa vine pentru a crea omului ideea ca nu mai este acceptabil sa faca a doua oara acelasi lucru.
4. Reabilitare cu cat omul este mai dispus sa invete si sa pregateasca pentru a fi un cetatean bun pentru societate . Cu cat el face reabilitare mai buna si mai rapida , cu atat mai repede i se scurteaza pedeapsa.
Institutul de familie a adoptat si ea in parcursul anilor de civilizatie si de socializare acelasi stil negativ de a pedepsi pentru a corecta copii lor care deviaza din legile familiale . In familie exista doua feluri de legi, care reprezinta partea de pedeapsa: Legile scrise care sunt facute prin tribunal si legile nescrise care sunt neformale dar care au o mare importanta intr-o familie intreaga .In trecut , era foarte clar ca un copil trebuie sa fie pedepsit si trebuie aplicate pedepse fizice din toate felurile altfel se dezvolta un copil fara disciplina , fara educatie si cu lipsa de respect fata de parintii lui. Intr-o familie patriarhala nu era un copil care biciul sau cureaua lui tata si pantoful lui mama nu era folosit pentru a crea o educatie cat mai buna. Multi din ei au rezistat aceasi pedepse pentru ca linia afectiva nu era prea vizibila si multi din copii au invatat pe parcursul anilor ca bataie din cand in cand nu strica si ei au continuat sa o faca si asupra copiilor lor .Problema e ca in perioada in care traim s-au schimbat total modul de gandire fata de cresterea si educarea copiilor si fata de pedeapsa si stimularea copiilor. Astazi se pune accent pe stimularea pozitiva si nu distrugerea aceluiasi impuls negativ. In alta ordine de idei , faptul ca am ajuns la atat de multe specializari profesionale aduce sa inteleaga familia nu in modul general ci mai mult in modul particular. Fiecare familie si fiecare copil este o lume intreaga. Un copil care are ADHD, probleme de atentie si de hiperactivitate , nu are nici un rost il lovesti pentru ca nu numai ca nu ii creezi sa distruga acelasi efect negativ ci mai mult il faci sa fie imun. Sunt copii la care lipsa de afectivitate o primesc prin partea negativa. Ei prefera sa fie in vizorul parintilor , batuti ca prin aceasi bataie ei primesc atentie si afectivitate.
Din momemtul in care s-a nascut bebelusul si pana la un an si jumatate nu se aplica pedeapsa din cauza dezvoltarii cognitive a bebelusului si doar dupa aceasta perioada , cand incepe curiozitatea la copii sa fie mai mare si mai mare se aplica prima avertizare care se numeste : „nu” („nu ai voie”, „nu este bine ce faci”). DE la neascultare ordinelor parintilor se trece la faza a doua in care parintele ii aplica o mica si usoara palma la fundulet ca sa inteleaga mai bine ca nu are voie .Din pacate sunt copii care aceasi „palmuta” este vazuta de ei ca o recompensa pozitiva .Ori ca nu inteleg ca „palmuta” este o pedeapsa si acesti copii se bucura de pedeapsa si o face intentionat ca sa primeasca acea pedeapsa.Reactia parintilor cu cat este mai stabila , mai ordonata ,mai neiesita din fire il ajuta pe copil sa inteleaga ca a gresit si ca trebuie sa corecteze greselile lui. O sa fac o confesiune si o sa spun ca fetita mea in varsta de 6 ani si jumatate nu stie ce inseamna pedeapsa pentru ca niciodata nu i s-a aplicat nici o pedeapsa . Intrebarea este cum se poate ? Am sa aduc un exemplu : cand fetita mea avea doi anisor , i-a placut foarte mult sa se urce cu un scaunel mic al ei si sa stea mai aproape de flacara de la aragaz . Eu ca parinte eram foarte ingrijorat ca se va putea creea un accident si o sa se raneasca . Ce am facut ? I-am zis intr-o zi : Maya hai sa vedem si noi ce se intampla daca ne apropiem de flacara asta mai mult decat trebuie ? Fetita mea a fost foarte mirata de reactia mea dar si foarte entuziasmata ca ii permit sa continue si sa experimenteze curiozitatile ei .Am luat mana mea am tinut-o pe ea si ne-am apropiat amandoi de foc .Deodata , caldura de la flacara a ajuns si la mainile noastre si ea s-a retras tipand ca doare . Pentru mine a fost destul , ea a invatat cu ajutorul meu ca aceasi foc ii face rau si de atunci , curiozitatea ei legata de foc s-a stins . Ce s-a intamplat , copilul de felul lui , este curios si vrea sa se dezvolte , nu are limite si in momentul in care parintii , din cunostintele si experienta lor ii fixeaza limite , fara ca , copilul sa inteleaga semnificatiile lor , risca ca copilul o sa repete pana cand o sa intre intr-un conflict puternic cu parintii , iar in cazul acesta , din pacate , si pedepsele vor creste ca parintele o sa se simta neputincios sa il ajute pe copilul lui . Atunci pedeapsa , nu numai ca nu mai este inutila si ineficienta ci este si distructiva.
In cazul dumneavoastra , din pacate inteleg ca copilul a crescut numai cu dumneavoastra fara tata si fara autoritate paterna , lucru care v-a facut pe dumneavoastra sa fiti si mama si tata pentru fiul dumneavoastra .Nu stiu de cand a inceput totul ,dar pot sa va spun ca din momentul in care noi , ca parinti , pierdem increderea in copii nostri , folosim pedepsele mai des , iesim din cand in cand din pielea noastra si tindem sa folosim si agresivitatea , este clar ca noi ca parinti ii creem lui un teren sa fie si el mincinos ,neresponsabil si fara incredere in sine (dar manifesta increderea puternica in sine, in aparenta ). Cand vine perioada de adolescenta, se agraveaza situatia , cand dezvoltarea fizica si confuziile cresc intr-un mod foarte puternic. Copilul nu are instrumentele necesare Eu-lui , nu e copt destul sa se lupte impotriva greutatilor vietii . Atunci , parintii, continua sa foloseasca pedepsele ca si cum copilul ar avea 5 ani si nu 16 . In cazul acesta , prietenii si anturajul din afara familiei prinde primul loc in viata lui sociala si personala . Drogurile si alcoolul devin o cale de rezolvare a problemelor si de a supravietui. Delicventa sociala , furturi si altele se extind .
Eu va sfatuiesc sa apelati la un psiholog specialist si cu mare experienta care poate sa lucreze cu baiatul dumneavoastra si poate sa il indrume pe calea cea buna.
Va rog sa ma intelegeti ca din cauza lipsei de timp sunt in text unele greseli gramaticale si de exprimare.
Cu respect,
Dr. Miron Itzhak
Psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Director Institut Miron
Cabinet de Psihologie
Str. Mihai Eminescu, Nr.3, Bl.D4, Sc.B, Ap.37, Piatra Neamţ
Tel.0233-236146;0724-2252147, 0747627971; E-mail: miron@ambra.ro
Site: www. psiholog-dr-miron-itzhak.ro