Cum ne ajută psihologul, psihiatrul sau alți specialiști

,,Este foarte important ca pacientul să fie pe deplin relaxat pentru a deveni receptiv la sugestiile pozitive emise de către terapeut”.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău

ajutor-specialistiÎn domeniul sănătăţii mintale şi al intervenţiei psihologice îşi desfăşoară activitatea diverşi specialişti: psihologi, psihiatri, psihoterapeuţi, coach-i, traineri, terapeuţi, formatori. Pentru a şti la care dintre aceştia să apelăm este util să înţelegem care sunt diferenţele dintre ei. În primul rând, unele profesii funcţionează după reguli impuse prin lege (psihologul, psihiatrul şi psihoterapeutul), în timp ce altele nu sunt expres reglementate (coach-ul, terapeutul, trainerul,  formatorul, etc.).

Psihologul este absolvent al Facultăţii de Psihologie şi nu poate prescrie medicaţie. Acesta poate fi specializat în diferite direcţii: psihologie clinică, consiliere psihologică, psihologie educaţională, psihologia transporturilor etc. Diferenţa dintre psihiatru şi psiholog este aceea că primul acționează asupra simptomelor, iar cel de-al doilea se ocupă de cauzele care au dus la declanșarea acestora. Psihologul îl ajută pe pacient să conștientizeze ce se întâmplă la nivel mental, astfel încât intervenția terapeutică sa dea roade.

Psihiatrul este persoana care a absolvit Facultatea de Medicină şi s-a specializat în psihiatrie. El poate prescrie tratament medicamentos pentru ameliorarea stării pacienţilor. Psihiatrul poate, la fel ca şi psihologul, să practice psihoterapia, având nevoie de o pregătire suplimentară specifică.

Cele două formări, psihiatrie și psihologie, sunt complementare si de multe ori există o colaborare strânsă între specialiştii din aceste categorii. Astfel, fiecare dintre ei ascultă suferinţa pacientului şi înţelege situaţiile când abordarea strict medicală sau strict psihologică nu este eficientă, fiind nevoie de o susţinere suplimentară (consiliere sau medicamentaţie, după caz).

Psihologul oferă pacienţilor informatiile necesare ori potrivite, puncte de vedere sau perspective noi, astfel încât soluțiile dorite să vină de la cei în  cauză, iar nu aduse din afară de psiholog. El poate provoca anumite transformări, care nu sunt neapărat spectaculoase, neprevăzute şi rapide, deoarece nu e magician, dar cu răbdare şi implicare din ambele părți se ajunge la descoperirea propriei valori şi atingerea obiectivelor stabilite.

Atât intervenţia psihologului, cât şi a psihiatrului nu se poate îndrepta, aşa !@#$%^&* ar dori unii oameni, către alte persoane de care sunt nemulţumite, însă le oferă cheia pentru a acționa asupra lor însăşi, astfel încât să facă înlocuirile necesare şi alegerile corecte.

Psihoterapeutul este persoana (de regulă, psiholog sau medic psihiatru) formată, după facultate, într-un tip de psihoterapie, pe o perioadă începând de la 3-4 în sus, care practică intervenţia psihologică specializată, în acord cu normele impuse de Colegiul Psihologilor.

„Coaching” înseamnă „antrenament” şi este un termen împrumutat din sport. Coaching-ul se referă la un parteneriat între un coach (antrenor) şi un client care doreşte să atingă un obiectiv specific, de dezvoltare – în plan profesional sau individual. Termenul de coaching a apărut relativ recent şi se bazează pe programarea neuro–lingvistică (NLP). Coaching-ul poate fi considerat o metodă de dezvoltare personală în care se acordă consultanţă în vederea dezvoltării potenţialului uman şi este orientată preponderent spre partea practică. Există mai multe tipuri sau sisteme de coaching.

Terapeutul (care nu activează în domeniul psihoterapiei) este persoana care lucrează în domenii denumite terapii complementare, !@#$%^&* ar fi: acupunctura, Reiki, bioenergia, cromoterapia, cristaloterapia, etc., domenii ce nu sunt însă reglementate prin lege.

Trainerul/formatorul este cel care predă anumite cunoştinţe teoretice într-un domeniu în care este specializat, fără a avea dreptul de a face intervenţie psihologică. Există însă şi traineri/formatori în domeniul psihoterapiei, care, după un anumit număr de ore de formare şi practică, se pot ocupa de formarea altor psihoterapeuţi.